Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca

2016-12-07-PHOTO-00008437Un citat dintre ale lui Carl Gustav Jung – medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice şi celebru psihoterapeut spune: „Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca”. Pornind de la această afirmaţie putem spulbera preconcepţia multor români cu privire la faptul că la psiholog merg doar nebunii. Problemele de natură psihiatrică sunt complet diferite de problemele existenţiale, însă puţini oameni sunt dispuşi să vadă aceast lucru. Principalele diferenţe constau în tratamentul medicamentos pe care îl urmează doar cei cu probleme de natură psihiatrică si faptul că bolile mentale afectează câteva procente din populație, în timp ce problemele existenţiale ne afectează pe toți.   Pe parcursul vieţii fiecare dintre noi a întâlnit multe provocări, am avut multe bătălii pierdute, altele câştigate, unii merg mai departe cu o lecţie de viaţă învăţată, în timp ce alţii se aleg cu mai multă furie acumulată, dar nici unul dintre noi nu scapă „neşifonat” din luptă. Chiar și cei care spun despre ei că sunt sănătoşi şi echilibraţi s-au aflat la un moment dat într-una dintre următoarele situaţii: dificultăţi în relaţia de cuplu, comportamente dificile ale copilului/adolescentului, separarea, divorţul şi integrarea în noua familie, violenţa domestică/abuzul, trauma, dificultăţi de adaptare la noile situaţii ale vieţii, anorexia, bulimia, probleme de parenting, depresia, anxietatea, conflicte intergeneraţionale, adicţii, pierderea unei persoane dragi şi lista poate continua.

Asta nu înseamnă că la fiecare obstacol întâlnit trebuie să suni imediat un terapeut ca să te ajute să traversezi criza existenţială pe care o resimţi acum. Cu toţii avem resursele să învingem problemele care ne bat la uşă, doar că sunt unele momente în viaţă în care, deşi am incercat cu toate puterile şi tot ce am ştiut sau am aflat de la familie, rude, prieteni, colegi, doctori, duhovnici, nu am reuşit să învingem cu adevărat problema. Aici intervine, de fapt, abilitatea oamenilor care pot spune ”Deşi am încercat, sunt depăşit” faţă de cei care spun ”Eu nu am o problemă”. La câte studii şi articole au apărut despre ceea se întâmplă atunci când sentimentele noastre refulează, cu toţii ştim că aceste emoţii îşi vor tot face loc să iasă la suprafață, fie prin furie necontrolată, fie prin anumite boli, fie prin depresie, atacuri de panică etc.

În concluzie, apelaţi cu încredere la un psihoterapeut întrucât rolul lui nu este să te judece, ci să te ghideze în a-ţi redescoperi resursele necesare pentru rezolvarea problemelor existenţiale.

Jeni Dumbrăveanu,

Psihoterapeut de familie, cuplu și copil

 

Eu sunt eu si sunt ok

eu-sunt-eu„Declarația mea de autoestimare

Eu sunt eu.

Nu mai există nimeni pe lumea asta exact ca mine. Mai sunt persoane care îmi seamănă în anumite aspecte, dar nimeni nu îmi seamănă în totalitate. Prin urmare, tot ceea ce emană din mine este sută la sută al meu, pentru că eu sunt cel ce face alegerile. Posed tot ce ține de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile și ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: mânie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoție; gura mea și toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniștitoare; și toate acțiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalți, cât și cele direcționate către mine însumi.
Posed fanteziile, visele, speranțele și temerile mele.
Posed toate triumfurile și succesele mele, toate eșecurile și toate greșelile.
Pentru că posed tot ceea ce ține de mine, mă pot cunoaște foarte bine. Dacă fac asta, mă pot iubi și pot avea o atitudine binevoitoare față de întreaga mea ființă. Apoi, pot face, în așa fel încât să acționez în totalitate pentru binele meu.
Știu că există anumite aspecte în mine care mă nedumeresc și altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât mă port cu blândețe și iubire cu mine, pot căuta, cu speranță și curaj, soluții pentru puzzle și modalități pentru a afla mai multe despre mine.
Felul în care arăt și vorbesc, tot ceea ce spun și fac, tot ceea ce gândesc și simt la un moment dat, toate acestea sunt eu. Totul este autentic și mă reprezintă pe mine, așa cum sunt în acel moment precis.
Când, mai târziu, mă uit în urmă la cum am arătat și cum am vorbit, la ce am spus și am făcut, la cum am gândit și am simțit, pot găsi elemente care să mi se pară nepotrivite. Pot da deoparte elementele nepotrivite, pot păstra ceea ce s-a dovedit adecvat și pot inventa ceva nou pentru ceea ce am îndepărtat.
Pot să văd, să aud, să simt, să gândesc, să vorbesc și să fac. Am instrumentele pentru a supraviețui, pentru a fi apropiat de ceilalți, pentru a fi productiv, pentru a înțelege și a pătrunde marea de oameni și lucruri din exteriorul meu.
Mă posed pe mine și, prin urmare, mă pot construi.
Eu sunt eu și sunt OK.”

*Virginia Satir, Arta de a făuri oameniEd. Trei, 2010, paginile 46-47.

Mânia

Cu toții știm ce este mânia pentru că la un momendat în viață am experimentat această emoție, fie ca o supărare sau ca o furie în plină floare. În general putem deveni mânioși/furioși sau frustrați ori de câte ori nu reușim să atingem un obiectiv pe care ni l-am propus.

 

mania

Cu toții știm ce este mânia pentru că la un momendat în viață am experimentat această emoție, fie ca o supărare sau ca o furie în plină floare. În general putem deveni mânioși/furioși sau frustrați ori de câte ori nu reușim să atingem un obiectiv pe care ni l-am propus.

Continuă lectura „Mânia”

Co-dependența

codependenta

Conceptul de co-dependență a fost dezvoltat în urmă cu aproximativ zece ani, ca rezultat al unui studiu asupra relațiilor interpersonale în familiile care aveau membrii alcoolici. Cu toate acestea, co-dependența s-a extins într-o definiție mai complexă care descrie un model disfuncțional de rezolvare a problemelor de viață ce s-a dezvoltat în timpul copilăriei.
Co-dependența se învață prin vizionarea și imitarea altor membrii ai familiei, care afișează acest tip de comportament și pe care l-au învățat la rândul lor în cadrul normelor și al rutinelor familiale.
Asociația Națională de Sănătate Mintală afirmă că acest comportament, co-dependent, este un comportament învățat, ce poate fi transmis de la o generație la alta. Este o stare emoțională și comportamentală care afectează capacitatea unei persoane de a avea relații sănătoase și satisfăcătoare.
Co-dependența poate fi văzută ca un set de comportamente maladaptative, compulsive învățate de către o persoană, în scopul de a supraviețui într-o familie care se confruntă cu o mare durere emoțională, cum ar fi stresul cauzat de un membru al familiei alcoolice, abuz sexual, violență, boală cronică.
Persoanele co-dependente au o tendință mai mare de a intra în relații cu oameni care nu sunt disponibili emoțional sau se află în nevoie. Co-dependența încearcă să controleze o relație fără a identifica în mod direct propriile nevoi și dorințe ceea ce înseamnă că acest comportament s-a format din lipsa continuă de împlinire personală. Co-dependentul simte întotdeauna nevoia să acționeze în interesul celeilalte persoane, ceea ce face să fie dificil pentru el să-și vadă natura propriului comportament. Aceste persoane au intenții bune, încearcă să aibă grijă de o persoană care se confruntă cu dificultăți, își asumă rolul de martir sau de binefăcător.
O persoană co-dependentă poate prezenta câteva dintre următoarele caracteristici: nevoia de a controla, neîncredere în propria persoană, perfecționsim, rigiditate, dificultăți de adaptare, sentiment exagerat de responsabilitate, boli fizice legate de stres, nevoie extremă de aprobare, teama de abandon sau de singurătate, tendința de a face mai mult de cât trebuie și de a se simți răniți atunci când nu li se recunosc eforturile. Co-dependența este adesea însoțită de depresie, anxietate, sentimente de tristețe sau frustrare asupra incapacității sale de a-și îmbunătăți situația.
În cadrul terapiei, primul pas în a ajuta o persoană co-dependentă este de a înțelege cu adevărat acest tip de comportament și de ce anume acest model este nesănătos. Toate caracteristicile co-dependenței necesită identificare, asumare și schimbare. Terapia îi poate ajuta pe cei care se confruntă acest tip de comportament să devină conștienți de propriile gânduri, nevoi, găsind totodată noi abilități de adaptare și noi modalități de relaționare cu ceilalți.
Este important pentru persoanele co-dependente și pentru membrii familiilor acestora să se informeze despre acest ciclu al dependenței și despre modul în care aceasta se extinde în relațiile lor. Co-dependentul trebuie să ajungă în punctul în care să poată să-și identifice și să-și accepte propriile nevoi și sentimente. Atunci când persoanele co-dependente se recuperează, găsesc libertate, iubire și seninătate.

Psihoterapeut de familie, cuplu și copil,
Veronica Bayrakcioglu