Atelier „Arta de a lua decizii”

IMG_0249

„Îmi este greu să aleg, iar atunci când iau o decizie este o întreagă aventură.” – Dacă și tu te regăsești în această afirmație te așteptăm la Atelierul „Arta de a lua decizii”.http://Iteste mai mult
De ce să vii? Acest atelier își propune să îți ofere un spațiu care te încurajează să îți analizezi: metodele tale prin care iei decizii, obstacolele cu care te întâlnești atunci când ești pus în fața unor alegeri și cum îți este influențată viața de modul în care tu iei decizii.
De ce noi? Pentru că acest atelier va fi coordonat de 2 psihoterapeuți care își vor folosi experiența pentru a-ți oferi sprijin atât în identificarea impedimentelor, dar și a soluțiilor celor mai potrivite pentru tine. Ne dorim să putem crea un spațiu în care acceptarea joacă un rol important alături de ascultarea empatică și de oameni deschiși.

Viața ne oferă multe posibilități și depinde doar de noi să alegem ceea ce ni se potrivește.
O persoană căreia nu îi place să ia decizii, va amâna întodeauna acest lucru și va trai cu o neliniște puternică care îmbracă întrebarea „Cum ar fi dacă?”
Cu toții am fost cel puțin o dată în situația în care am luat o decizie într-un moment tensionat și ulterior am regretat sau am cedat unei presiuni din exterior și ne-am dat acordul, deși tot corpul nostru striga nu.
Alegerile fac parte din viața noastră, la fel cum fac parte și deciziile. Modul în care ne poziționăm în fața unor alegeri ne poate afecta sau ne poate îmbunătăți viața.
Unde ne întâlnim? Întâlnirea va avea loc in zona piata Gorjului, Militari, sector 6, Bucuresti.
Cât te costă? Investiția ta va fi de 100 de lei/intalnire.

Psihoterapeuții sistemici Jeni Dumbrăveanu și Emi Ghinea sunt responsabili de organizarea acestei întâlniri.

Pentru mai multe detalii și înscriere ne puteți:

Suna la numerele de telefon:
– 0736.159.434 Jeni Dumbraveanu;

Scrie la:

Vă așteptăm cu drag sa ne cunoaștem!

Când furia este de necontrolat

cand furia este de necontrolat

 

 

 

 

Când furia este de necontrolat

În încercarea de a ne proteja și odată cu eliberarea furiei ne pierdem calmul, o stare de neliniște ne invadează la nivelul întregului corp, apar dureri la nivelul stomacului, în urma furiei putem să rămânem cu dureri de cap, palpitații, un ritm cardiac crescut, relații afectate sau persoane rănite; suntem afectați negativ atât psihic, emoțional, relațional, cât și fizic. Deseori, furia produce mai mult rău decât bine.

Folosim furia pentru că nu am învățat să ne exprimăm, să impunem anumite limite, să ne apărăm propriile interese fără să le afectăm pe ale celorlalți, fără să îi denigrăm pe cei din jurul nostru și fără să apelăm la cuvinte jignitoare.

Da, furia funcționează și ca un mecanism de apărare! Ne ajută să comunicăm atunci când nu reușim, ne ajută să ne facem auziți atunci când nimeni nu ne ascultă sau ne ajută să fim luați în considerare atunci când ceilalți ne ignoră. Dar, cu toate acestea, furia ne face rău, ne lasă un gust amar în gură, ne strică relațiile și ne păcălește că doar cu ajutorul ei putem obține ceea ce ne dorim. Nici neexprimarea furiei nu este dezirabilă pentru că nu face decât să se acumuleze sentimentele negative, iar cu următoarea ocazie explozia va fi mult mai mare. 

Un lucru important pentru înțelegerea și controlul furiei este faptul că modul în care

interpretăm situațiile cu care ne întâlnim poate provoca apariția furiei. Furia este efectul gândurilor și a emoțiilor pe care le simțim în momentele cele mai tensionate. Uneori este mai ușor să ne înfuriem decât să ne confruntăm cu sentimente precum frica, nesiguranța tristețea sau singurătatea.

Furia este o emoție normală pe care cu toții o simțim din când în când, dar ea devine o problemă atunci când ne afectează zi de zi şi când relațiile au de suferit. 

Dacă doreşti să reduci din intensitate, frecvență sau să controlezi furia poți parcurge următorii pași:

  1. Înainte să spui ceva, gândește-te.

Este ușor să lași vorbele să curgă, dar este foarte probabil să regreți mai târziu. Așadar, trage aer în piept și ia-ți câteva secunde să îți aduni gândurile.

  1. Exprimă-ți nemulțumirile.

Imediat ce te-ai mai calmat și ți-ai făcut ordine în gânduri, exprimă-ți îngrijorările, nevoile, dorințele, într-un mod cât mai direct și asertiv, fără să îi jignești pe ceilalți.

  1. Ia-ți o pauză.

Pauza poate fi foarte folositoare și ușor de pus în practică. Ia-ți câteva minute de liniște înaintea momentelor de care știi că de obicei sunt mai tensionate, gândește și previne momentele în care ai putea deveni furios, astfel încât să fii pregătit.

  1. Identifică posibile soluții.

Înlocuiește gândurile în care te concentrezi pe cine a greșit cu cele în care te concentrezi pe identificarea soluțiilor. Amintește-ți că furia nu va rezolva situația, poate doar să o înrăutățească.

  1. Evită critica.

Pentru detensionarea situației folosește afirmații de genulȘ “Am nevoie să…”, “Mi-aș dori să…”. “Mă supără faptul că…” sau ”Mi-aș dori să…” în locul celor care îi critică și îi blamează pe ceilalți.

  1. Alungă resentimentele.

Iertarea este o resursă foarte folositoare. Dacă permiți furiei sau altor emoții negative să rămână cu tine pentru o perioadă mai îndelungată este posibil să te simți depășit de propriile tale sentimente. Dacă îl ierți pe cel care te-a supărat, atunci amândoi puteți învăța din această experiență, iar relația voastră poate deveni mai puternică.

  1. Practică sport.

Exercițiile, mersul pe jos, alergarea reduc tensiunea și stresul acumulat.

  1. Folosește tehnici de relaxare.

Când simți că ai câte un acces de mânie practică exerciții de respirație profundă, închide ochii și imaginează-ți ceva plăcut. Pentru a învăța să obții relaxarea cât mai ușor extinde practicarea tehnicilor de relaxare și în afara momentelor în care ești cuprins de furie. Exercitiile de yoga pot ajuta în dobândirea unor tehnici de conștientizare a propriului corp și a stării de relaxare, dar poți obține relaxarea ascultând și muzică sau practicând orice activitate care te ajută să te relaxezi.

  1. Învață să ceri ajutorul.

Controlul furiei este provocator și uneori poate fi greu de obținut. Dacă ai încercat de mai multe ori, mai multe metode, iar furia ta este în afara oricarui control continuând să îți facă rău atât ție cât și celor din jurul tău, atunci solicită ajutor specializat. Psihoterapia te poate ajuta să înțelegi mai bine sursa furiei tale, emoțiile care se ascund, dar si tehnici și metode de control asupra furiei.

 

Continuă lectura „Când furia este de necontrolat”

Grup terapeutic de autocunoaştere şi dezvoltare personală

DP

Grup terapeutic de autocunoaştere şi dezvoltare personală în Bucureşti.

Intalnirile se vor organiza saptamanal în zona piața Gorjului, Militari, sector 6, Bucuresti, iar durata unui atelierului va fi de aproximativ 3h și jumătate.
În urma participării la aceste ateliere cu frecvență periodică vei obţine:
-îmbunătățirea performațelor individuale și relaționale;
-îmbunătățirea creativității și a capacității decizionale;
-identificarea și depăşirea obstacolelor întâlnite în călătoria de la adversitate la vindecare.

Pe parcursul întâlnirilor de grup vei deveni din ce în ce mai capabil să îţi atingi obiectivele propuse fie că sunt personale, familiale sau profesionale.

În plus, dacă doreşti să aprofundezi dezvoltarea personală vei primi un discount pentru următoarele şedinţele individuale de dezvoltare personală susţinute de catre psihoterapeutul coordonator.

Pentru formarea acestui grup este necesar un minim de 5 persoane.

Psihoterapeut: Jeni Dumbrăveanu.
Locurile sunt limitate, așa că înscrie-te din timp pentru a-ţi rezerva locul accesând linkul https://www.cente.ro/programari/ sau contactează-ma la:
Telefon: 0736.159.434
Email: [email protected]

CE NU TI S-A SPUS DESPRE „UN NOU INCEPUT”

unnamed (2)

 

Cu siguranţă ai avut ocazia să experimentezi o perioadă în care poate ai fost minţit, trădat, concediat fără o explicaţie anume.. poate că ai fost forţat să renunţi la ceva, ce nu vroiai să pierzi sau poate că o relaţie s-a terminat fără permisiunea ta, neavând „drept de veto”. Nu de fiecare dată avem şansa să ne alegem „noile începuturi”, iar din acest motiv, nu putem înţelege cum un sfârşit devastator ar putea deveni un început frumos.

O nouă zi, un nou an, un job nou, o nouă viaţă, o nouă relaţie, un start nou.. toate acestea vin fără permisiunea noastră, în cel mai bun mod sau în cel mai rău mod, dar ele vin cu promisiunea unei noi şanse, a unui nou potenţial şi a unei oportunităţi neaşteptate. Iar acestea vin de obicei şi cu multă suferinţă.. pentru că un nou început survine unui sfârşit.

Ceea ce face să fie dificil un nou început este faptul că nu ştim exact de unde să începem. Posibilităţile sunt infinite, deci de unde să incep dacă pot începe de oriunde? În faţa tuturor posibilităţilor apare inevitabil, sentimentul de nesiguranţă, incertitudine, singurătate, intimidare, anticiparea scenariilor, sau imaginarea acestora. În faţa acestor infinite posibilităţi de a începe, există la fel de multe moduri în care se pot sfârşi, iar sfârşitul nu îl putem alege de fiecare dată, ceea ce ne pune în situaţia de a alege orice drum dar fără nici o garanţie, ceea ce denotă faptul că este nevoie de o mare credinţă în a depune efortul fără să ştim neapărat că totul va fi bine. Schimbarea poate genera anxietate, în special schimbarea care nu este iniţiată de noi, dar chiar şi atunci când schimbarea are loc în urma iniţiativei noastre, este perfect normal ca în perioada următoare să simţim că nu deţinem controlul.

Nu este neobişnuit să te simţi şocat, copleşit, anxios, depresiv sau temător la începutul unui nou drum. Chiar şi atunci când ştim că vom avea de înfruntat situaţii noi, schimbarea poate fi copleştioare şi impredictibilă. Iar atunci când simţim câtuşi de puţin, că poate apărea o situaţie faţă de care, credem că suntem nepregătiţi şi nu deţinem controlul, putem foarte uşor să avem o stare anxioasă.

SCHIMBAREA ESTE GREA, CHIAR DACĂ ESTE FOARTE BUNĂ PENTRU NOI.

Ceea ce trebuie să ne amintim despre schimbare, este faptul că aceasta este bună, naturală, face parte din viaţă. Fără schimbare, stagnăm, nu creştem, ne plictism, nu ne putem determina să luptăm în a deveni ceea ce ne-a fost menit să fim pe acest pământ.

Atunci când te confunţi cu un nou început, nu înseamnă că vei începe cu nimic. Vei începe cu TINE – cel mai important lucru şi tot ceea ce ai nevoie pentru a începe, eşti TU.

Schimbarea nu este uşoară, este înceată, dureroasă, iar schimbarea adevărată, schimbarea interioară va rămâne permanent şi indiferent de ceea ce se va întâmpla de-a lungul vieţii, indiferent de ceea ce ai sau de ceea ce nu ai, nimeni niciodată nu îţi va putea lua ceea ce devii.

Psihoterapeut de familie, cuplu şi copil,

Veronica Bayrakcioglu

 

Persoane, nu diagnostice!

persoane,nu diagnostice!

Necunoscutul vine în viața noastră alături de așteptările pe care ni le creăm. Atunci când anticipăm că vom cunoaște situații sau persoane noi, fără intenție, ne creăm și niște așteptări. Cu atât mai mult, așteptările fac parte din viața noastră atunci când anticipăm situații asemănătoare unei experiențe anterioare.

În ceea ce îi priveşte pe oameni este foarte la îndemână să le punem etichete și să îi privim prin prisma acestora, dar oare cât de folositor ne este acest lucru? Atunci când urmează să cunoaștem o persoană despre care știm câteva informații, avem deja create anumite așteptări pe care cu greu le putem depăși.

Etichetele vin ca un mecanism de apărare, în fața necunoscutului mintea noastră se pregătește de luptă încercând să găsească strategii de a face față situației cu care se confruntă.

Așadar, putem spune că etichetele, prin protejarea noastră, nu fac decât să ne împiedice să cunoaștem cu adevărat o persoană sau să înțelegem în profunzime o nouă situație.

Într-o situaţie asemănătoare se află şi cei care poartă pe umerii lor un diagnostic; diagnosticele și ele pot fi numite etichete. Desigur, au rolul lor important în domeniul medical, dar în relațiile interumane nu fac decât să ne îngrădească în încercarea de a vedea persoana din spatele unui diagnostic. Atunci când ni se pune un diagnostic, deseori ne confundăm cu acea boală: depresiv, anxios, persoană cu handicap, dependent, dar omul din spatele bolii este mult mai mult decât un diagnostic. Privind persoana, cu toate calitățile, resursele și lecțiile învățate, oferim, de fapt, valorizare și încredere celui care se află în spatele unui diagnostic.

Terapeuții sistemici de familie încearcă să privească fiecare persoană în afara etichetelor cu care vin clienții și pe lângă diagnosticele puse de către doctorii specialiști. Desigur, diagnosticele au rolul lor important în viața fiecăruia, pentru psihoterapie este important să le privim doar cu titlul informativ și fără a privi omul prin prisma limitărilor unui diagnostic. În cazul unei lupte cu dependența este important de știut pentru specialist cu ce confruntă clientul său. Dar, dacă privim persoana din fața noastră ca pe cineva care are slabe șanse să învingă această problemă întrucât a avut multe recăderi, putem cădea în capcana diagnosticului și nu vom putea observa puterea clientului de a rezista în această situație, resursele care l-au ajutat să învingă de atâtea ori dușmanul cu care se confruntă și lecțiile pe care le-a învățat din această experiență.

Așadar, data viitoare când vei întâlni o persoană cu atacuri de panica si/sau anxietate nu te sfii să întrebi ce hobby-uri are sau o persoană care a fost diagnosticată cu depresie ce sport i-ar plăcea cel mai mult să practice, întrucât vom vorbi cu persoana, nu cu diagnosticul!

Fiecare om este unic și cu toții avem puterea de a depăși orice obstacol am întâmpina, trebuie doar să găsim cele mai potrivite soluții pentru noi.

Psihoterapeut de familie, cuplu şi copil

Jeni Dumbrăveanu

Nu distanța separă oamenii, tăcerea o face !

Nu distanța separă oamenii, tăcerea o face

 

Deseori, investim cu mai multe roluri persoana cu care alegem să ne împărțim întreaga viață sau pe un termen determinat. Vrem ca cel de lângă noi să ne fie jumătatea care ne oferă iubire necondiționată, să ne fie partenerul cu care să împărtășim aventurile cotidiene, să ne fie prietenul de joacă atunci când avem puțin timp liber, vrem să fie umărul pe care să plângem atunci când întâlnim eșecurile, dezamăgirile sau pierderile, vrem să fie energia cu care ne reîncărcăm bateriile, ne dorim chiar să fie înțeleptul cu care alegem să ne sfătuim.  Deși nu ne plac, există situații în care așteptările și nevoile noastre nu sunt îndeplinite, ceea ce creează un dezechilibru în viața de cuplu, fapt ce poate conduce la apariția conflictelor.

Conflictele sunt normale în viața noastră, le întâlnim atât în cercul familial, profesional cât și în cel al prietenilor, însă cele care în cuplu sau în relația cu un bun prieten pot fi cele mai dureroase. Deși nu o facem în mod conștient, într-un conflict vorbim foarte mult despre propria persoană, despre nevoile și despre sentimentele noastre. Chiar și reproșurile comunică ceva despre nevoile și sentimentele persoanei care le adresează.

Fiecare persoană are resurse și moduri diferite de a purta și de a rezolva un conflict, le purtăm zgomotos, exprimăm ceea ce simțim prin agresivitate pasivă, aducem în prezent situațiile din trecut, sau pur și simplu ne retragem din conflict.

Oricare dintre aceste moduri nu face decât să trezească în celălalt un sentiment de defensivă, deseori alegând să atace la rândul lui. În acest mod, nevoile și așteptările fiecăruia nu mai sunt recepționate, înțelese. Simțindu-ne dezamăgiți, neînțeleși, singuri, supărați putem cădea în capcana nesiguranței.

Ce putem face atunci când ne aflăm într-o situație care nu este placul nostru?

Sfatul specialiștilor este să încercăm să înlocuim reprosurile cu modalitățile prin care ne exprimăm nevoile și sentimentele noastre. Spre exemplu, putem înlocui

– „De ce nu ai făcut…?” cu ” Mi-aș fi dorit să….”;

-„Întodeauna tu faci așa” cu „De câte ori faci așa, eu ma simt… Cum am putea să evităm situația aceasta pe viitor?”

-„Niciodată tu nu…” cu „Deseori, în situația asta mă simt… Aș avea nevoie ca pe viitor să…. Ce crezi despre acest lucru?”

Conflictele care au la bază reproșurile, ridicarea tonului, jignirea partenerului, retragerea nu fac decât să rănească ambele părți.  Fiecare om are resursele necesare să fie așa cum își dorește, trebuie doar să găsească modalitatea potrivită pentru el.

 

 

Jeni Dumbrăveanu

Psihoterapeut de familie, cuplu şi copil

 

 

Depăşeşte-ţi limitele!

 

     16831017_696382740543132_6743809187172167427_n

      Cu toţii ne dorim să ajungem la un nivel mai sus, să avansăm profesional, să călătorim mai mult, să devenim părinţi mai buni, să mulţumim mai mult partenerul de cuplu şi exemplele pot continua. De câte ori ne gândim unde am dori să ajungem, focusul nostru se opreşte pe obstacolele întâmpinate, pe ce NU putem face, pe ce am făcut greşit astfel, ne pierdem motivaţia. Dar, dacă am reuşi să ne depăşim limitele?
Pentru acest lucru este necesar să le cunoaştem, să ştim până unde putem merge dar, şi ce ne-a blocat acolo. Aşadar, conştientizarea este foarte importantă! Orice obstacol, problemă poate fi depăşită dacă o conştientizăm. Conştientizarea ne este folositoare atât în înţelegerea problemelor. Seara ne putem rezerva câteva minute pentru a reflecta la lucrul care ne-a mers cel mai prost în cursul zilei, gândindu-ne la ce ne-a blocat, dacă mereu am re/acţionat la fel în situaţii similare şi la ce am fi putut face diferit. Dacă nu suntem conştienți de nevoile noastre, cum am putea altfel să obţinem ce ne dorim?
Cu toţii greşim şi avem eşecuri, dar oare acest lucru înseamnă că nu suntem capabili? Orice eşec şi orice greşeală trebuie privită ca pe o lecţie. Atunci când nu reuşim să ţinem o dietă învăţăm de fapt că nu am încercat dieta potrivită pentru noi. De cele mai multe ori, eşecurile atacă şi încrederea în sine şi în propriile puteri, resurse. Când vorbim de încredere, sunt de părere că tuturor ne-ar face bine o îmbunătățire a ei. Încrederea în propriile puteri poate face diferența între succes şi eşec. Cu toţii suntem mai încrezători pe anumite domenii, iar în altele avem lacune.
Conştientizarea şi încrederea în noi, în propriile forţe şi resurse ne poate ajuta să ne atingem obiectivele, să ajungem mai sus şi să ne depăşim limitele.

Psihoterapeut de familie, cuplu și copil

Jeni Dumbrăveanu

 

Secretul Cuplurilor Fericite

173b68b93ac56be45566e7ced3f70ebe (1)
1.Cum să păstrezi sănătoasă relația de cuplu?
Comunicarea este cheia în a menține relația de cuplu sănătoasă. Cuplurile care au o relație constructivă mențin constant un timp pe care îl alocă exclusiv relației. În afara subiectelor de tip parenting sau organizarea casei, încercați să vă acordați timp pentru a discuta și aprofunda subiecte personale care să vă ajute să vă conectați pe termen lung. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui evitate subiectele dificile deoarece astfel, și-ar face loc apariția resentimentelor. Dezacordul din cadrul cuplului este normal să apară, având în vedere că fiecare individ are particularitățile sale unice, la care ma pui și modul în care au fost crescuți sau mediul din care provin. Însă ce este cu adevarat important atunci când dezacordul apare, este stilul de comunicare pe care cuplul l-a format. Cuplurile care au un comportament distructiv atunci când aduc argumente, de genul țipatului, bruscarea, critica, jignirea sunt mai predispuse în a destabiliza statutul cuplului, în loc să aibă o ceartă constructivă care să întărească relația. Întotdeauna încurajez negocierea în cadrul cuplului până se ajunge la un numitor comun.
Exemple de strategii constructive în a rezolva situațiile conflictuale includ acordarea atenției și punerea accentului pe ceea ce partenerul/partenera simte, ascultarea activă a argumentelor celuilalt, rezolvarea conflictelor atunci când acestea sunt „calde”, evitarea discuției dacă sunteți cuprinși de mânie și reluarea acesteia atunci când sunteți calmi. Dragostea nu este despre a vă ține de mână atunci când totul merge bine, ci despre a avea multe neînțelegeri și totuși să nu vă dați drumul mâinilor.
A nu uita să vă faceți partenerul/partenera să râdă. Mereu!
2.Menținerea Interesului față de partener/parteneră
Se spune că este mai ușor să previii decât să tratezi. Comunicarea este piesa de rezistență a unei relații sănătoase, dar atunci când vine vorba de creșterea copiilor, cariere și alte activități exterioare este dificil să găsești timp pentru conectarea emoțională cu partenera/partenerul.
Fiecare relație are suișuri și coborâșuri, iar unele subiecte precum finanțele sau parenting-ul par că ating cote maxime în topul neînțelegerilor. Pentru a menține „lucrurile” interesante, unele cupluri stabilesc o ieșire a lor în fiecare săptămână, dar chiar și aceste întâlniri pot deveni plictisitoare dacă se merge doar la film sau la același restaurant. Se recomandă ieșirea din rutină și experimentarea unor activități noi, grija pentru intimitate și mai ales pentru împlinirea nevoilor emoționale și psihice ale partenerei/partenerului.
3.Când este recomandat ca un cuplu să ceară ajutor specializat?
Primul semn al unei probleme în cuplu este repetarea aceluiași scenariu de ceartă fără a ajunge la o rezolvare satisfăcătoare pentru ambele părți. În astfel de situații, psihologul poate ajuta cuplul aflat în impas, ajutându-i pe parteneri să-și îmbunătățească comunicarea și să găsească împreună cu aceștia modalități sănătoase de rezolvare a conflictelor. Nu trebuie să aștepți până când relația este deteriorată. Cercetările arată că acele cupluri care au raportat plictiseală maritală în primii 7 ani de căsătorie, au devenit și mai puțini satisfăcuți de relație în următorii 5 ani. Consilierea maritală este benefică deoarece ajută la îmbunătățirea comunicării eficiente, învățarea ascultării active și propulsează cuplul să găsească noi modalități de rezolvare a conflictelor, reducând astfel riscul de divorț.
Psihoterapeut de familie, cuplu și copil,
Veronica Bayrakcioglu

Iertarea- Resursa vindecătoare din interiorul nostru

 

 unnamed (1)

 

A ierta – a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala, a dezlega, a elibera. (dexonline.ro)

Actul iertării este o resursă pe care Creatorul ne-a daruit-o, prin intermediul căreia am putea reseta jocul, să revenim la un nivel neutru şi să putem începe totul de la zero. Am putea-o numi chiar o strategie spirituală pentru vindecarea sufletului.

A ierta nu înseamnă că va trebui să fim de acord cu acel comportament greşit sau cu repetarea acestuia. Iertarea se referă la eliberarea de pierdere de energie pe care opusul iertării o implică.

Haideţi să descoperim împreună ce implică de fapt acest act al neiertării şi ce se întâmpla în organismul nostru atunci când alegem să nu iertăm. Cum spuneam, iertarea este o resursă care se regăseşte în interioriul fiecărui om, fiind accesibliă ori de câte ori alegem să facem acest act.

Atunci când purtăm în sufletul nostru un resentiment faţă de o persoană, relaţia dintre mintea noastră şi corp are de suferit. Corpul va începe să producă în exces adrenalină şi cortizol, care în timp îşi vor lăsa amprenta asupra sistemului nostru imunitar şi pot contribui la dezvoltarea bolilor cardiace. Nu degeaba se spun vorbele acelea din popor : “a murit de inimă rea”, “şi-a otrăvit inima”.

Ei bine, atunci când cineva ne-a greşit sau atunci când noi percepem că am fost trădaţi, creierul nostru începe să emită semnale de alarmă întregului organism, avertizându-l că suntem în pericol (instinctual de autoapărare), iar atunci toate organele se pregătesc de atacul propriu-zis. Creierul emite semnale glandelor suprarenale, acestea eliberează în corp adrenalina, care măreşte bătăile inimii, pulsul arterial măreşte fluxul sanguin, iar când ajunge în plămâni primeşte oxigen, trimiţând toată puterea în muschi, corpul întreg fiind gata de atac. Dar pentru că la noi oamenii primează raţiunea, de cele mai multe ori nu vom reacţiona, neavând o eliberare a acestei puteri declanşate in interiorul nostru, vom ajunge să “fierbem în suc propriu”, toate toxinele eliberându-se în organism provocând nimic altceva decât foarte mult rău şiamărăciune. Acest proces va continua pe măsură ce vom înainta fără a accesa actul iertării. Atunci când suntem supăraţi şi nu iertăm, ne concentrăm pe cel care ne-a greşit, îi distorsionăm imaginea şi căutam un plan de a-l face să plătească.

Prin accesarea actului de iertare, ne putem elibera de toate aceste suferinţe şi greutăţi care ne apasă inima. Atunci când ne concentrăm asupra procesului de iertare (pentru că iertarea poate fi uneori un proces, nu poate fi de pe azi pe mâine, mai ales atunci când rănile sunt adânci, sau poate va fi nevoie să iertăm o persoană de mai multe ori pentru a putea reconcilia acea relaţie), ne putem mări capacitatea de a simţi compasiune şi dragoste față de cei de lângă noi, dar în special față de noi înșine.

Actul iertării poate fi un dar, un balsam mângâietor pe care ni-l putem dărui singuri.

Atunci când inima găseşte liniştea, sufletul va trece printr-o transformare. Toate actele de iertare şi eliberare sunt de fapt acte de vindecare ale sinelui iar dacă acest act devine o regulă, va fi mai uşor să ne dezvoltăm capacitatea de a iubi, de arăta compasiune şi mai ales de a fi flexibili.

Fiecare om aduce cu sine un bagaj pe care l-a dobândit de-a lungul dezvoltării sale, a învăţat să reacţioneze într-un anume fel, unic, şi-a dezvoltat un pattern pe care l-a învăţat în primul rând în familie, sănătos sau mai puţin sănătos cu privire la iertare, desigur si la celelalte aspecte ale vieţii. Toţi oamenii reacţioneză şi fac anumite lucruri pe un fond conştient sau mai puţin conştient dar care are legătuă cu începuturile lui ca şi persoană. Temperamentul îl moştenim ereditar, iar acesta exprimă trăsăturile caracterului care se formează pe parcursul vieţii în funcţie de mediul în care trăim, familie, prieteni, societate. Temperamentul şi comportamentul contribuie la formarea personalităţii, bazele acestora conturându-se în primii 3 ani de viaţă, dar procesul rămâne continuu.

Ceea ce învăţăm în familie rămâne de cele mai multe ori în incoştient iar acţiunea pe care o emitem merge de fiecare dată pe acelaşi drum bătătorit fără să ne dăm seama măcăr de ce alegem întotdeauna să facem asta.

Modul în care noi am primit sau am oferit iertarea, ne-a învăţat atunci când eram mici care este drumul. Gândeşte-te la perioada copilăriei şi la ce înseamna pentru tine iertarea atunci, ca pe ce anume ai perceput-o, filtrează informaţia pe care ai primit-o astăzi cu privire la neiertare şi la beneficiile pe care le ai atunci când alegi să ierţi. Dacă vei fi sincer cu tine, vei fi surprins să afli că vei dori să înclini tot mai mult spre a oferi iertarea.

 

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. ”

Proverbe 17:22

 

Veronica Bayrakcioglu,

Psihoterapeut de familie, cuplu și copil

 

De ce timpul petrecut in familie este asa de important?

DE CE TIMPUL PETRECUT IN FAMILIE ESTE ASA DE IMPORTANT?

 

Scopul fiecărui părinte este acela de a crește copii fericiți și stabili emoțional. Există mii de cărți care pot oferi informații cu privire la creșterea copiilor cu succes. Experții din domeniile nutriției, educației, sănătății, se străduiesc să dea informații părinților cu privire la aceste aspecte. Însă adevărul care este adesea trecut cu vederea , este unul simplu și anume : Copiii de la naștere până la maturitate au nevoie de timp și atenție din partea părinților lor. Unii părinți devin nerebdători să crească copii cu succes dar uită să petreacă timp personal cu ei. Lucrul acesta nu înseamnă timpul petrecut în grabă de la școală până la activitatea extracuriculară sau after-school, un timp interactiv petrecut cu copilul este atunci când  un părinte este angajat pe deplin într-o activitate cu acesta. Timpul petrecut în familie aduce anumite beneficii precum:

  • Copii se simt iubiți și importanți.
  • Copii au oportunitatea de a-i ajuta pe parinți în a-și modela comportamentul.
  • Părintele poate observa care sunt punctele slabe și cele forte ale copilului pentru a-l ghida mai bine.
  • Copii au șansa de a-și exprima gândurile și sentimentele prin joc.
  • Relația dintre copii și părinți se dezvoltă formând o legătură puternică.

Timpul petrecut în familie este important deoarece se focusează pe reducerea incidenței de a apărea probleme emoționale sau comportamentale ale copiilor , astfel se dezvoltă comunicarea, o atitudine pozitivă iar copii se simt ancorați, stabili emoționali și înțeleg care este rolul fiecărui membru dezvoltând  totodată cu ușurință  relații sociale.

Numeroase studii au arătat faptul că cei mai predisupuși în a dezvolta probleme emoționale și de comportament sunt copii care au avut parte de o formă de parenting inadecvată astfel demonstrându-se că primul pas, vital, pentru a avea un parenting de succes este petrecerea activă a timpului în familie.

Activități care pot ajuta la dezvoltarea copiilor în a fi sănătoși și fericiți nicidecum nu trebuie să fie costisitoare sau greu de accesat.

  • Masa servită în familie. Acesta poate fi un eveniment zilnic, începând de la selecția meniului, preparea propriu-zisă, servirea și curățenia. În acest timp se pot aborda subiecte de interes ale copiilor.
  • Fie că este vorba de un sport de performanță sau un joc desfășurat în parc, implicarea pozitivă și activă în acest domeniu este lauda și încurajarea.
  • Hobby-urile pot fi un punct de apropiere în a dezvolta o comunicare eficientă pe placul copiilor.
  • Activități religioase.
  • Participarea părinților la evenimentele de la grădiniță/școală.
  • Pentru copii mai mici un mod benefic de a petrece un timp calitativ este de a citi povești seara, înainte de ora somnului, creând astfel un ritual.

Cheia este în a acorda deplină atenție tuturor membrilor ai familiei și vice-versa. Exemplul părinților este de asemenea unul decisiv în dezvoltarea relațiilor extra-familiale ale copiilor. Părinții sunt responsabili de armonia din familie și este cunoscut faptul că toți copii învață cel mai bine din comportamentul celor din jur.

Pe scurt, timpul petrecut în familie ar trebui să fie un mod distractiv de a crește copii sănătoși și fericiți care se simt iubiți și emană la rândul lor iubire. Astfel copiii vor ști cu adevărat că ei contează și acest lucru se va reflecta în alegerile pe care le vor face de-a lungul vieții.

Copii nu sunt singurii care cresc, și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele. Joyce Maynard

Psihoterapeut de familie, cuplu și copil,

Veronica Bayrakcioglu