adolescenti-2Auzim tot mai des cum parinţii, bunicii afirmă că nu îşi înteleg şi că nu îşi mai pot controla copiii/nepoţii ajunşi la vârsta adolescenţei, dar oare aici este cheia, în control? Sarcina unui adolescent este destul de grea, el este împins de energia eliberată de pubertate, de nevoia de a-şi câştiga independenţa, de aşteptările sociale de a avea succes, adolescentul trăieşte într-o presiune imensă, în timp ce încearcă să îşi găsească drumul in lume.

Un adolescent trebuie să înfrunte multe provocări, el trebuie să fie capabil să se adapteze la schimbările de dispoziţie, la idei aparent iraţionale, comportamente ocazionale ciudate, un vocabular nou şi fapte stânjenitoare. În această perioadă de schimbări teribile, toţi membrii familiei devin nişte necunoscuţi ş, fiind necesar să se cunoască din nou.

Schimbările comportamentale ale adolescentului ocupă prim-planul scenei familiei. Din cauza acestora, copilul de odinioară a rămas doar o amintire. Părinţii nu-şi mai recunosc propriul copil şi pe bună dreptate, pentru că transformările fizice sunt însoţite de schimbări ale personalităţii.  Din punct de vedere psihologic, adolescentul va trebui să înveţe să-şi accepte noul corp, o nouă modalitate de a gândi, sentimente şi dorinţe nemaîntâlnite  până atunci. Pe lângă toate aceste transformări, adolescenţa mai reprezintă şi o perioadă de vulnerabilitate, fragilitate favorabilă instalării unor tulburări psihopatologice grave.

În jurul vârstei de 12-13 ani putem vorbi despre debutul adolescenţei, iar în jurul vârstei de 18-20 ani vorbim despre finalul acesteia. Adolescenţa are trei stadii: preadolescenţa (14-16 ani), adolescenţa propriu-zisa (18-20 ani) şi adolescenţa prelungită (18/20-24/25 ani).

Piaget spunea că adolescenţa este stadiul gândirii abstracte. În această perioadă apar:

  • Schimbări fizice cu efecte asupra sănătăţii emoţionale;
  • Egocentrismul – respingerea autorităţii;
  • Foarte mulţi stresori: probleme cu părinţii, neînţelegeri, lipsa comunicării cu aceştia, probleme de sănătate ale adolescentului sau ale părinţilor, probleme de relaţionare cu fraţii/surorile, probleme cu grupul de prieteni, probleme cu familia extinsă, probleme la şcoală, probleme de ordin socio-economic şi chiar decepţii în dragoste.
  • Pentru a traversa această perioadă plină de provocări şi pentru a avea efecte negative cât mai mici, un adolescent are nevoie de:
  • Comunicare şi suport din partea părinţilor, familiei extinse, prietenilor;
  • Validarea competenţelor;
  • Validarea calităţilor specifice genului (femeie/bărbat);
  • Reguli şi limite;
  • Încredere din partea părinţilor;
  • A  fi ascultaţi;
  • A avea o opinie diferită  şi de a  se ţine cont de ea;
  • A fi  lăsat să îşi asume responsabilităţi şi, în acelaşi timp, să fie privit ca un copil;
  • A fi înţeles şi de a înţelege din experienţa părinţilor ca adolescenţi;
  • Linişte în mediul familial şi între părinţi;
  • A experimenta lucruri noi, de a fi lăsat să greşească şi de a fi acceptat atât de către familie, cât şi de către grupul de prieteni;
  • Mai multă protecţie din partea părinţilor.

Pentru a-şi ajuta copiii să treacă prin perioada aceasta plină de încercări, părinţii ar trebui să aibă următoarele abilităţi: comunicare, ascultare, deschidere, răbdare şi calm, reguli flexibile, abilităţi de negociere, diplomaţie, principiile să fie clare şi cu sens, să valideze comportamentele pozitive ale copilului, să existe compromisul şi negocierea de tip câştig-câştig, disponibilitate, însă fără a fi intruzivi, umor, să devină prietenii adolescentului, respectarea spaţiului privat, o atitudine deschisă faţă de grupul de prieteni.

În această perioadă, familia se confruntă cu stresul din perioada de tranziţie de la stadiul de copil la adolescent, care acum are nevoie de mai multă intimitate, autonomie şi responsabilitate.

Rolul terapiei de familie este de a facilita renegocierea unor reguli în contextul trecerii de la o etapă la alta a vieţii de familie şi de a sprijini familiile care pot trece prin anumite perioade de  reorganizare. Faţă de stadiul în care familia se confruntă cu probleme specifice copiilor sub 10-14 ani, în perioada adolescenţei o famiie se poate confrunta cu probleme de genul consum de substanţe, furt, fuga de acasă, delincvenţa, astfel sunt necesare schimbări ale abilităţilor parentale, mai ales că în această perioadă apar şi influenţele din partea altor persoane.