persoane,nu diagnostice!

Necunoscutul vine în viața noastră alături de așteptările pe care ni le creăm. Atunci când anticipăm că vom cunoaște situații sau persoane noi, fără intenție, ne creăm și niște așteptări. Cu atât mai mult, așteptările fac parte din viața noastră atunci când anticipăm situații asemănătoare unei experiențe anterioare.

În ceea ce îi priveşte pe oameni este foarte la îndemână să le punem etichete și să îi privim prin prisma acestora, dar oare cât de folositor ne este acest lucru? Atunci când urmează să cunoaștem o persoană despre care știm câteva informații, avem deja create anumite așteptări pe care cu greu le putem depăși.

Etichetele vin ca un mecanism de apărare, în fața necunoscutului mintea noastră se pregătește de luptă încercând să găsească strategii de a face față situației cu care se confruntă.

Așadar, putem spune că etichetele, prin protejarea noastră, nu fac decât să ne împiedice să cunoaștem cu adevărat o persoană sau să înțelegem în profunzime o nouă situație.

Într-o situaţie asemănătoare se află şi cei care poartă pe umerii lor un diagnostic; diagnosticele și ele pot fi numite etichete. Desigur, au rolul lor important în domeniul medical, dar în relațiile interumane nu fac decât să ne îngrădească în încercarea de a vedea persoana din spatele unui diagnostic. Atunci când ni se pune un diagnostic, deseori ne confundăm cu acea boală: depresiv, anxios, persoană cu handicap, dependent, dar omul din spatele bolii este mult mai mult decât un diagnostic. Privind persoana, cu toate calitățile, resursele și lecțiile învățate, oferim, de fapt, valorizare și încredere celui care se află în spatele unui diagnostic.

Terapeuții sistemici de familie încearcă să privească fiecare persoană în afara etichetelor cu care vin clienții și pe lângă diagnosticele puse de către doctorii specialiști. Desigur, diagnosticele au rolul lor important în viața fiecăruia, pentru psihoterapie este important să le privim doar cu titlul informativ și fără a privi omul prin prisma limitărilor unui diagnostic. În cazul unei lupte cu dependența este important de știut pentru specialist cu ce confruntă clientul său. Dar, dacă privim persoana din fața noastră ca pe cineva care are slabe șanse să învingă această problemă întrucât a avut multe recăderi, putem cădea în capcana diagnosticului și nu vom putea observa puterea clientului de a rezista în această situație, resursele care l-au ajutat să învingă de atâtea ori dușmanul cu care se confruntă și lecțiile pe care le-a învățat din această experiență.

Așadar, data viitoare când vei întâlni o persoană cu grad de handicap nu te sfii să întrebi ce hobby-uri are sau o persoană care a fost diagnosticată cu depresie ce sport i-ar plăcea cel mai mult să practice, întrucât vom vorbi cu persoana, nu cu diagnosticul!

Fiecare om este unic și cu toții avem puterea de a depăși orice obstacol am întâmpina, trebuie doar să găsim cele mai potrivite soluții pentru noi.

 

Psihoterapeut de familie, cuplu şi copil

Jeni Dumbrăveanu

 

Leave a Comment